Articol de Cristian Robu-Corcan și Liviu G. Stan
Privim revoltaţi la crimele ordonate în Ucraina de Viktor Ianukovici, iar obişnuinţa aproape că ne face să trecem cu vederea peste aparatul represiv care duduie de un deceniu în presa românească sub sigla Antenei 3. Desigur, vom lăsa deoparte aspectul dentologiei jurnalistice, faptul că ceea ce Gâdea şi Compania fac în acele sordide emisiuni nu se numeşte jurnalism, că, oricum, nu prea interesează pe nimeni astfel de detalii. În schimb, trebuie tratat cu maximă rigoare ceea ce s-a petrecut aseară la emisiunea „Sinteza zilei”, avându-l ca invitat pe Crin Antonescu. Cu ce a fost diferită această emisiune faţă de altele? A făcut notă discordantă prin faptul că am asistat la o luptă de „emancipare” a unui fost „combatant” politic al postului tv, la o rupere oficială cu famiglia sectară a unui fost membru al sectei. Oricât de rece şi non-metaforic am încerca să abordăm prestaţia lui Crin Antonescu, e greu să laşi deoparte aerul mitologic dominant, intriga tip Ismail Kadare a încleştării tête–à-tête dintre liderul liberal, Gâdea şi ciracul sinistru Mircea Badea.
Antonescu a plecat epuizat după emisiune, dar, în acelaşi timp, i se putea citi pe chip că se eliberase. A avut nevoie ca de aer de această confruntare. Şi nu doar dintr-o raţiune eletorală (pentru a câştiga bile albe de la electoratul de dreapta şi pentru a-şi păstra cât de cât eticheta neşifonată în faţa electoratului anti-Băsescu), ci şi dintr-un motiv psihic: ideea că nu va avea cale de scăpare şi va trebui să intre sub bâtele posedaţilor lui Voiculescu îi infuza un blocaj psihic, iar singura metodă de a sparge handicapul era aceea de a-l înfrunta pe Moloh (Dan Voiculescu) direct în cuibul său distopic şi direct prin posedaţii săi preferaţi (Gâdea şi Badea). De ce discutăm atât de „veterotestamentar”? Pentru că, efectiv, senzaţia a fost aceea că prezenţa lui Antonescu în platoul Antenei 3 a ţinut de aventura unui personaj de bildungsroman în plină epocă sovietică. Ce s-a întâmplat aseară nu a fost un talk show, ci o veritabilă anchetă, o pastişă impecabil executată a anchetelor de pe vremea lui Ceauşescu. Platoul tv a înlocuit beciul Securităţii. L-aţi văzut pe Gâdea: emana prin toţi porii şcoala vechilor securişti – felul în care punea întrebările, pe un ton acuzator, ca şi cum ar fi vorba de o crimă împotriva poporului, deformarea realităţii, decontextualizarea, dublată imediat de învăluiri amicale combinate cu şantaj emoţional, plus răgetele de intimidare. Ca să nu mai vorbim de Mircea Badea: apariţia sa marţială pe ecranul mare din studio în rolul Pedepsitorului Suprem, un fel de sosie a lui Beria. Căci la această emisiune Badea apare întotdeauna ca „lovitură de graţie”, ca împuşcătura din ceafa anchetatului înainte de-a fi aruncat în groapa comunală. Plus încadratura folosită de cameramani, acel zoom in permanent pe ochii lui Crin Antonescu şi trav-urile tendenţioase, de fiară care-şi studiază prada – părţi esenţiale de hipnoză populară în procesul-spectacol care îi fusese intentat „vinovatului” Antonescu.
Înainte de a fi o victorie politică, Crin Antonescu, căzând aproape într-o criză de tahicardie, a înscris aseară o victorie personală. Iar punctul culminant al luptei de rezistenţă psihică s-a petrecut odată cu apariţia ignarului Badea, când, pentru câteva momente, Crin Antonescu, coleric de felul său, se ştie, a părut a claca. Pentru cine a avut ochi să vadă, în acele clipe în privirea şi râsul lui Antonescu se putea citi, pe lângă lupta interioară de a-şi ţine nervii în frâu, frica, frica pură, frica fetidă, însă nu frica de Mircea Badea, ci de eşec, de faptul că ar putea da cu piciorul ultimului nivel, cel paroxistic, pe care mai avea să-l îndeplinească înainte de-a finaliza morbidul proces.
Cât priveşte mitul că doar MRU a putut să-l pună la punct pe Gâdea, sperăm că e clar pentru toată lumea că, după prestaţia de aseară a lui Antonescu, mitul a explodat fastuos, nu? La postul lui Voiculescu nu există emisiune care să nu decurgă după un scenariu. De aceea, e nevoie de o singură abatere a unui invitat cu miză de la acest scenariu, ca „invincibilitatea feroce” a lui Gâdea sau Badea să se dezumfle cu piuit de balon, iar leii să se transforme pe loc în nişte schilozi gândaci de bucătărie.
Pentru cei care cunosc execuţiile publice din China Revoluţiei Culturale, ceea ce se desfăşoară în fiecare seară la Antena 3 nu este surprinzător şi nici greu de încadrat într-un model. Fără nici o nuanţă, Antena 3, seară de seară, desfăşoară o neobosită acţiune de linşaj în numele unor valori abstracte. De pildă, o valoare expusă cu ritual mistic: ura împotriva lui Băsescu. „Infracţiunea” care încalcă această valoare este, firesc, compusă din orice cuvânt, atitudine sau gest care nu-l înfierează pe Băsescu. În spatele acestei grandioase activităţi anti-democratice, anti-sociale şi, de la un punct încolo, anti-umane stă o cumplită pervertire sufletească şi psihologică. Dincolo de principii, orice om îşi pune întrebarea dacă este, pur şi simplu, capabil de a face „orice”. Mai toţi oamenii, chiar şi cei mai cinici şi ambiţioşi, îşi identifică fără greş un anumit „lucru” pe care nu l-ar face. Vorbim aici de obsedanta întrebare retorică „Chiar nu ai nici un lucru sfânt pe lumea asta?” În cazul Gâdea-Ciuvică-Badea, retorica se dizolvă şi răspunsul cade ca un trăsnet: Nu! Gâdea a expus-o până şi pe maică-sa, a adus-o în măcelărie şi şi-a pus-o scut. Lipsa de limită la Gâdea, ca şi la Victor Ponta, nu reprezintă un deficit de normalitate, ci un mod de a fi programatic. Dacă e nevoie şi pare inspirat, îşi vor aduce în măcelărie şi copiii. No limits! De altminteri, puteţi găsi secvenţe din Revoluţia Culturală chineză în care adolescenţi de 13, 14 ani puneau în genunchi, în faţa a mii de oameni, intelectuali în vârstă pe care-i loveau cu cărţile peste gură într-o ofensivă de un aşa dispreţ, încât un om alcătuit cât de cât „omeneşte” n-ar fi supravieţuit priveliştii.
Nu „performanţa” politică a lui Crin Antonescu interesează în acest caz, ci fenomenul prin care abjecţia şi oroarea în faţa cărora omul sucombă par a închina steagul dacă sunt înfruntate cu curaj şi hotărâre.