Originile cartofilor prajiti sunt disputate intre francezi si belgieni. Unii sustin ca celebrii ‘frites’ sau ‘french fries’ ar fi aparut pe un pod din Paris, altii ca si-ar avea originile pe malurile fluviului Meuse, in Belgia.
Francezii si belgienii revendica paternitatea cartofilor prajiti frantuzesti, un fel de mancare cu radacini adanci in cultura populara a celor doua tari.
„Cartofii prajiti sunt descendenti ai bucatariei strazii. De aceea este greu de stabilit care este certificatul lor de nastere”, explica istoricul francez Madeleine Ferriere.
Misterul originii paiului de cartof scufundat in ulei incins ii intriga si pe specialistii gastronomiei, indeosebi in Belgia, unde cartofii pai fac parte din patrimoniul national.
„Belgienii adora cartofii prajiti, dar nu a existat nicio cercetare stiintifica serioasa privind acest subiect recent”, a subliniat Pierre Leclerc, profesor la Universitatea din Liege, in cadrul unei dezbateri privind „originile cartofului pai” care s-a desfasurat recent la Bruxelles in inchiderea Anului gastronomiei, Brusselicious.
In Franta a aparut varianta conform careia cartofii prajiti ar fi fost oferiti pentru prima data de negustorii ambulanti pe cel mai vechi pod din Paris, Pont Neuf, dupa revolutia de la 1789. ‘Ofereau spre vanzare castane coapte, pesti prajiti si bucati de cartof fripte’, povesteste Madeleine Ferriere. Ipoteza a fost multa vreme in voga, in special in randul scriitorilor. ‘Gustul cartofilor pai este parizian’, scria Louis Ferdinand Céline in ‘Voyage au bout de la nuit’ (Calatorie la capatul noptii).
Pentru anumiti belgieni insa este sigur ca atat de popularii cartofi pai au aparut la Namur, in sudul tarii lor. Locuitorii orasului aveau obiceiul de a pescui in Meuse puiet de peste si de a-l praji. Obiceiul ar fi devenit insa imposibil de mentinut atunci cand fluviul ingheta timp de luni de zile in timpul iernilor foarte reci de la jumatatea secolului al XVII-lea. In loc de pesti prajiti, localnicii ar fi inceput sa taie cartofii in aceleasi forme, sustine Pierre Leclerc, care crede totusi ca aceasta poveste este putin credibila.
‘In final, putin ne pasa unde a aparut cartoful pai. Important este modul in care a fost adoptat’, afirma Roel Jacobs, specialist in cultura culinara din Bruxelles. ‘Francezii si belgienii au ales cai diferite. Pentru primii, cartofii pai se servesc cu friptura de vita, in timp ce belgienii ii mananca adesea doar cu sos’, sustine acesta.
‘Noi, belgienii am facut din cartoful prajit un produs nobil, nu doar o simpla leguma’, apreciaza la randul lui Albert Verdeyen, bucatar si coautor al cartii ‘Prajiti bine’. ‘Si, in primul rand, stapanim mai bine ca oricine arta dublei gatiri, pentru ca acesti cartofi pai sa aiba culoarea potrivita si sa fie crocanti’, adauga el.
Daca francezii mananca cartofii pai cu furculita dintr-o farfurie, la restaurant sau acasa, belgienii prefera sa-i manance cu mana, indiferent la ce ora. Astfel s-a dezvoltat o retea mare de tonete pentru cartofi pai sau ‘fritkot’, in piete, de-a lungul bulevardelor sau in fata garilor atat din Valonia, cat si din Flandra. ‘Exista 5.000 de locuri in care se prajesc cartofi si peste 90% dintre belgieni apeleaza la ele macar o data pe an’, sustine cu mandrie Bernard Lefevre, presedintele intreprinzatorilor din domeniu.
‘La mine, puteti intalni in acelasi timp o batrana care isi plimba cainele, un student sau un ministru care locuieste in apropiere’, declara Philippe Ratzel, proprietarul magazinului de profil Clémentine, unul dintre cele mai populare din Bruxelles.