A trecut un an de când la conducerea filialei UAP din Brăila a venit, aleasă de colegii de breaslă, Florentina Giol, cunoscut designer vestimentar și profesor de artă plastică.
A fost un an bogat în expoziții de artă plastică, tot atâtea prilejuri pentru brăileni să admire atât lucrări ale pictorilor de aici, cât și ale unora invitați din țară și străinătate. A fost un an care a dovedit că alegerea Florentinei Giol în fruntea filialei a fost foarte inspirată.
Fiecare nouă expoziție din acest an a reprezentat un adevărat eveniment cultural, cu artiști tineri care au expus alături de cei consacrați, cu tehnici variate de lucru, cu modalități de expunere originale și inspirate, cu public tot mai numeros și, mai ales, cu foarte multe lucrări de calitate.
O să amintim aici cu titlul de exemplificare doar ultimele două expoziții. Una vernisată înainte de Sărbători – Salonul anual al artiștilor plastici brăileni. Cealaltă, aflată pe simeze în galeria de artă din Piața Traian până pe 7 martie 2026, a pictorului Eugen Raportoru.
La salonul artiștilor plastici din Brăila am văzut tot ce are mai bun filiala brăileană în acest moment. Adică am admirat creațiile a 38 de artiști locali și 3 artiști invitați din Cehia. Expoziția a arătat forța creatoare a filialei, talentul membilor ei și, nu în ultimul rând, un public dornic să admire lucrări de valoare.
Pe 17 ianuarie am asistat, cum spuneam, la vernisajul expoziției unui reprezentant de marcă al artei plastice contemporane din România, artistul Eugen Raportoru.
Eugen Raportoru este un nume deja consacrat. A avut expoziții personale în țară și străinătate, a paricipat la bienala de la Veneția, este bine cotat la toate casele mari de licitații de artă din România.
În expoziția de la Brăila, artistul se apleacă asupra unei teme sociale grave, aceea a exodului. Iar tablourile expuse ne duc imediat cu gândul la mutarea forțată a unor mase mari de oameni dintr-o zonă în alta a lumii din motive ideologice sau economice. Și ne amintesc de plecarea evreilor din Egipt, de transferul de musulmani și hindușil între India și Pakistan sau, în legătură cu țara noastră, de deportarea romilor în Transnistria în anul 1942.
Expoziția cuprinde, în spațiul intenționat slab luminat al galeriei, câteva lucrări de mari dimensiuni, reprezentând siluete umane încolonate și aflate în mișcare și porți care se închid în urma lor. Adică o scurtă, intensă și cutremurătoare lecție de istorie pe care merită să o urmărim, la care să reflectăm și pe care să n-o repetăm.
Articol de Dan Rotaru