În România domeniul economiei sociale este reglementat de Legea nr. 219/2015 privind economia socială şi Hotărârea nr. 585 din 10 august 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii.
Luna mai a fiecărui an este denumită luna promovării economiei sociale, lună în care, la nivel național, sunt organizate evenimente de mediatizare a domeniului economiei sociale.
Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.
Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, în activităţi cu caracter social şi/sau activităţi economice,facilitând accesul acestora la resursele şi serviciile comunităţii.
Obiectivele economiei sociale constau în: consolidarea coeziunii economice și sociale; ocuparea forței de muncă; dezvoltarea serviciilor sociale.
Îndeplinirea obiectivelor economiei sociale se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general: producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia; promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil; dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil; dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.
Întreprinderile sociale pot fi societăţile cooperative de gradul I, cooperativele de credit, asociaţiile şi fundaţiile, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, societăţile agricole și orice alte categorii de persoane juridice care respectă, cumulativ, conform actelor legale de înfiinţare şi funcţionare, definiţia, principiile şi criteriile economiei sociale.
Întreprinderile sociale de inserţie sunt întreprinderi sociale în care sunt angajate permanent, în proporție de cel puțin 30%, persoane din grupuri vulnerabile, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor. Încadrarea în categoria grupurilor vulnerabile poate fi dovedită cu ajutorul documentelor eliberate de autoritățile competente sau printr-o anchetă socială a serviciilor publice de asistență socială de la nivelul primăriilor, la cererea întreprinderii sociale de inserție.
Întreprinderile care activează în domeniul economiei sociale pot obține, de la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, un atestat/certificat prin care li se recunoaște statutul de întreprindere socială/ întreprindere socială de inserție.