Cu aproximativ 48.300 de decese cauzate anual de cancer, România se situează mult peste media Uniunii Europene și se menține cu cele mai înalte rate de incidenţă şi mortalitate prin cancer de col uterin din spațiul european. Anual, sunt diagnosticate peste 4.300 de noi cazuri și aproape 2.000 de femei din țara noastră își pierd viața din cauza cancerului de col uterin, pe fondul unui diagnostic tardiv.
O situație similară este și în cazul cancerului de sân, unde 80% dintre cele aproximativ 7.000 de noi paciente descoperite anual fiind în fază avansată. De trei ani, România are un Plan Național Multianual Integrat de Control al Cancerului, pentru perioada 2016-2020, dar acesta nu a fost niciodată adoptat printr-o Hotărâre de Guvern.
”Plan Național Multianual de Control al Cancerului s-a rătăcit prin niște sertare ale Ministerului Sănătății, deși a fost realizat de experți, în cadrul unor parteneriate finanțate de Comisia Europeană. Cu această incidență pe care o înregistrăm, este evident că avem nevoie de programe de prevenție, de depistarea formelor de cancer în stadii incipiente, de acces la tratamente inovative, de servicii medicale preventive și curative, pentru a diminua numărul românilor victime ale cancerului. Și nu, niciodată asta nu se va întâmpla cu programe naționale peste care se așterne praful, nepăsarea unor funcționari și indiferența celor care ne conduc. De trei ani, guvernul, prin Ministerul Sănătății, a ignorat realitatea bolnavilor de cancer, pe care îi condamnă la dispariție”, spune Antoneta Ioniță, deputat PNL de Brăila și membru în Comisia pentru Sănătate și Familie a Camerei Deputaților.
Parlamentarul liberal reclamă și faptul că Ministerul Sănătății a demarat, la nivel declarativ, în august 2018, implementarea a șapte programe de screening, care vizează depistarea precoce, diagnosticul și tratamentul mai multor boli, printre care cancerul de col uterin, cancerul de sân, cancerul colorectal.
Dintre toate acestea, doar în cazul programului pentru cancerul de col uterin s-au achiziționat unități mobile pentru depistarea bolii, dar lipsa de transparență face ca nimeni să nu știe în ce stadiu se află programul, care sunt centrele naționale prin care se derulează și dacă au existat paciente care să beneficieze de testare.
Aceeași situație se întâlnește și în cazul programului pilot pentru depistarea precoce a cancerului de sân, despre care nu se știe dacă cineva a beneficiat până acum de diagnosticare, altfel decât pe hârtie.