Va prezentam un interviu in exclusivitate cu Simona Draghincescu, cea mai puternica voce din Braila ultimilor ani, care a avut de fiecare data curajul sa ia atitudine fata de situatiile pe care le-a considerat nedrepte si sa isi asume public declaratii, de cele mai multe ori usturator de transante, la adresa unor nume sonore din administratia locala.
Simona Draghincescu a fost singura femeie inscrisa in cursa pentru Primaria Braila in alegerile din 2012, care i-a dat serioase dureri de cap primarului in functie Aurel Simionescu, prin dezvaluirile punctuale facute la acea vreme – declaratiile, atitudinea si curajul sau fiind apreciate de aproape 20 de mii de braileni, care i-au acordat votul de incredere.
Spune mereu ceea ce gandeste si nu a ramas niciodata datoare cu vreo replica, ceea ce nu i-a atras, dupa cum era de asteptat, prea multe simpatii din partea celor direct vizati de discursul sau.
Din iunie 2012, Simona Draghincescu este consilier local municipal independent in CLM Braila si ne va dezvalui, in cele ce urmeaza, ce se intampla in „culisele CLM”, cum s-au derulat campaniile electorale prin care a trecut si cat a avut de pierdut si de castigat in urma atitudinilor publice pe care le-a luat de-a lungul anilor.
Reporter: Cum este sa fii consilier municipal independent la Braila si cum decurg lucrurile in culisele CLM?
Simona Draghincescu: La inceputul interviului, vreau sa fac o singura precizare si anume ca „spun APROAPE mereu ceea ce gandesc!”, pentru ca, daca as spune mereu ceea ce gandesc, ar fi o mare problema pentru multa lume, inclusiv pentru mine. Spun asta, pentru ca eu stiu multe aspecte, dar nu le pot proba. Intotdeauna spun numai ceea ce pot proba si demonstra si niciodata nu caut sa interpretez o chestie pozitiva intr-un sens negativ. De fapt, aici este marea problema a celor despre care „imi dau cu parerea”. Acestia stiu ca aproape mereu am avut dreptate si cauta sa ma jigneasca. In schimb, NICIODATA nu am vorbit despre viata privata a cuiva!
Si acum sa revenim la intrebarea dvs cu independenta. Este foarte interesant sa fii independent. De fapt, asa ar trebui sa fie toti consilierii: independenti. Dar cu sau fara apartenenta politica, trebuie sa fie cu constiinta curata in fata electoratului, care a avut incredere in ei si le-a dat votul, crezand ca vor lua hotarari numai in avantajul lor, al cetatenilor, reprezentandu-i astfel cu onoare si demnitate. Ceea ce nu se intampla in realitate… Sa stiti ca sunt independenta, dar nu apolitica. Faptul ca nu fac parte din niciun partid politic nu inseamna ca nu am optiuni politice, dar sunt eminamente altfel decat ceilalti: nu-mi dicteaza nimeni ce sa fac sau ce decizii sa iau, decat constiinta mea si gandul ca circa 20.000 de braileni au avut incredere in mine. E o povara foarte grea cand ai constiinta. Cum este in „culise”? Nu va pot spune, nu pentru ca ar fi vreun secret, dar eu nu sunt invitata in culise . Eu sunt invitata doar la comisiile CLM, la intalnirea cu liderii de grup care se tine cu o zi inaintea sedintei de CLM si la sedinta CLM. „Culisele” nu stiu cand si unde se tin si nici nu ma intereseaza. M-ati perceput corect: ce-i in gusa-i si-n capusa. Ma gandesc foarte bine pana iau o decizie sau hotarasc ceva, dar cand m-am hotarat sa fac ceva, fac!
Reporter: A fost o idee buna sa intrati independenta in competitia pentru Primaria Braila?
Simona Draghincescu: Mda… Este o intrebare foarte interesanta. Din punctul de vedere al participarii mele in competitia pentru Primaria Braila a fost un handicap major, deoarece independentii, intr-o competitie arbitrata incorect, nu au nicio sansa. Am mizat pe constiinta celor din sectiile de votare, dar m-am inselat. Asta nu inseamna ca fac acuzatii asupra tuturor celor care au fost acolo, dar marea majoritate nu a fost interesata decat de propriul interes. Faptul ca am primit atat de multe voturi din partea cetatenilor a fost o surpriza pentru majoritatea competitorilor, dar pentru mine nu a fost chiar atat de mare. Facusem campanie o luna, mergeam pe jos si vorbeam cu oamenii. Ii priveam in ochi si este foarte greu sa minti pe cineva uitandu-te in ochii acestuia. La ora 13:30, pe 10 iunie 2012, am primit un telefon foarte important si persoana mi-a spus ca aveam 15 % in fata dlui Simionescu. Unii chiar, in unele medii, s-au exprimat: „Aoleu, ce ne facem, ca ramanem cu asta 4 ani pe cap? Cum ne vor mai merge afacerile?” Aparatul de partid si nucleul dur al PSD iesise deja la vot . Dupa-amiaza s-a intamplat ceva… Atunci nu am inteles, dar de atunci pana acum am inteles ce s-a intamplat. Pot sa afirm ca alegerile din iunie 2012 au fost profund fraudate in exteriorul si interiorul sectiilor de vot, iar rezultatul final a fost viciat in cel mai inalt grad. Sustin acest lucru, chiar daca in acest moment nu sunt inca pregatita sa probez afirmatiile, dar o voi face, nu pentru ca as avea vreo frustrare in acest sens. Am acceptat rezultatul alegerilor, dovada ca nu l-am contestat, cu toate ca si atunci aveam informatii concrete despre voturi de-ale mele numarate la altii si altele asemenea situatii. Dar daca rezultatul din iunie 2012 l-am acceptat mai mult sau mai putin dureros, nu pot accepta infrangerea dorintei celor cca 20.000 de braileni, care si-au dorit o schimbare radicala in administratia publica a orasului lor. Si nu voi avea liniste pana nu voi demonstra acest lucru. Acesti oameni merita efortul meu si sunt absolut convinsa ca voi gasi sprijinul necesar acolo unde va trebui. Eu ACUM STIU cum a functionat TOT SISTEMUL, dar mai stiu ca in Romania sunt foarte multi oameni care, la un moment dat, vor avea curajul sa spuna adevarul si se vor ridica impotriva nedreptatilor respectand legea cu toate ca procentul de 65 % este foarte confortabil si nu da prea mari dureri de cap decidentilor si „sistemului ” pe care acestia il reprezinta.
Cat priveste alegerea de a candida ca independent pentru functia publica de consilier local municipal independent va marturisesc ca ma felicit pentru acesta decizie foarte inteleapta. Eu imi cunosc destul de bine unii fosti „colegi” de partide si ii stiu foarte bine si de ce sunt in stare: de orice, mai putin de lucruri bune si serioase! Daca nu eram consilier independent, avand in vedere luarile mele de cuvant si atitudinea mea din CLM, si eram consilier local pe listele unui partid politic, pana acum eram data afara demult din Consiliul Local. Asa, nu prea au ce sa-mi faca, nu are cine sa-mi ridice sprijinul politic si, mai mult, chiar daca m-as inscrie intr-un partid politic si acesta m-ar exclude, as vrea sa vad si eu partidul acela care va prezenta o lista de partid pe care eu figurez ca nominalizata pentru alegerile din iunie 2012 din partea acestuia si cine urmeaza a „urca ” in locul meu in CLM J pentru ca asa scrie in lege. Ar fi foarte interesant. Cu toate ca la Braila legile sunt cu totul altfel interpretate decat in oricare alta parte si ma pot astepta la orice, nu mi-e frica mie de asta…
Reporter: De la cine credeti ca ati primit cele mai multe voturi, de la femei sau de la barbati?
Simona Daghincescu: Am primit foarte multe voturi de la femei. Nu este adevarat ce se „discuta” ca femeile nu voteaza femei. M-au votat foarte multe femei, familii, pensionari si, nu in ultimul rand, tineri cu toate ca tinerii au avut alte optiuni politice fara sa stie nici ei prea bine de ce, probabil pentru ca se vorbea la diverse televiziuni despre starea de saracie si nemultumirile erau crescande la adresa guvernantilor. Ma rog, nu fac analiza motivatiei voturilor altor partide acum. Si m-au votat, nu in ultimul rand, foarte multi barbati. Acestia au apreciat curajul si puterea de a ma „lupta” cu „unii” care pareau intangibili si „tabu”, chiar si la nivel de discutii in orasul Braila, determinarea si ideile pe care le-am prezentat. Eu cred ca nu am spus sau promis nimic fara acoperire. Totul era realizabil, inclusiv B-dul Dorobanti, fara ca municipiul Braila sa se imprumute 8 milioane de euro, asa cum se va intampla acum. Sa vedem cine va plati banii ! Nu am facut nicio promisiune de tip politicianist si nici nu m-am dezis niciodata de optiunile politice pe care le-am avut. Sunt o persoana cu idei si principii de dreapta si asa voi ramane, cu toate ca mereu am fost o sustinatoare a clasei muncitoare si de mijloc, care pentru unii este apanajul celor de stanga, ceea ce nu este adevarat. V-am mai spus, sunt independenta, dar nu apolitica! Si independenta voi ramane indiferent din ce partid voi face parte! Nu am mentalitate de sluga! Am mentalitate de partener, spirit de echipa, respect valoarea si competenta, respect legea, am cuvant, apreciez oamenii seriosi si am incredere in acestia, pana la proba contrarie.
Reporter: Cat v-a costat aceasta „aventura” electorala? Ma refer la timp, bani, nervi, prieteni, dusmani…
Simona Daghincescu: Este a doua „aventura ” si in viata totul este de „ pana-n trei ori”. Cel mai greu raspuns este cel cu… timpul si o sa raspund la sfarsit, iar cel mai usor este cel cu banii: cca 30.000 lei, cat arata raportarea de la Autoritatea Electorala Permanenta, parca asa a fost. Nervii… in general nu prea se pun, dar chiar daca am fost foarte putini – cca 15 si cateodata 20 de persoane in tot staff-ul de campanie, cu tot cu familie – au fost, uneori, orgolii foarte mari si eu trebuia sa dau dovada de calm, cu toate ca-mi venea cateodata sa-i strang de gat, pentru ca nu avea dreptate niciunul dintre ei. Numai copilarii. Dar au trecut si au ramas numai amintirile frumoase. Prieteni… am ramas cu cei vechi, de o viata, dar am castigat 20.000 de oameni care cred ca pot sa fac ceva pentru ei, pentru intrarea in normalitate, pentru respectarea legii, onoare, demnitate , care cred in:
S inceritate
I nitiativa
M oralitate
O nestitate
N onconformism
A ctiune
Si au inteles ca orasul nostru ar putea fi si un oras :
B ogat
R adios
A dmirat
I ubit
L uminos
A rmonios
Acrostih se cheama. Eu am idei foarte multe, iar daca am si cu cine le dezvolta ies lucruri minunate. Campania mi-am facut-o si gandit-o aproape singura. Aproape este termenul corect, pentru ca am avut pe langa cei cca 15 „discipoli” si 3 apropiati, profesionisti desavarsiti, care urmareau din umbra si incercau sa corecteze ceea ce faceam, aparitiile publice, discurs etc sau imi ridicau moralul atunci cand era cazul. Nimeni nu a participat la campania mea contracost. Toti au mers alaturi de mine cu sufletul curat, crezand ca vom reusi sa schimbam ceva. O parte am reusit, o parte nu. Asa este in viata si mergem inainte!
Sa nu uit familia. Am o familie minunata, care merita orice sacrificiu. Dar inainte de campania efectiva a fost procedura strangerii de semnaturi pentru sustinerea candidaturii independente. A fost minunat cand vedeam cum veneau oameni importanti si semnau listele de sustinatori. Orice mi-ar face „colegii” mei politici nu au cum sa-mi ia bucuria pe care am simtit-o atunci cand oamenii veneau la sediu, ma incurajau si isi manifestau sustinerea lor. Pe unii nici nu-i cunosteam. Eu sunt bogata, foarte bogata emotional si sentimental ceea ce conteaza mai mult decat orice functie sau vreo mare avere. Putini vor avea ocazia sa traiasca asemenea momente, care sufleteste iti dau o bogatie nemasurata. Eu am primit cadou si semnaturile, altii nici macar voturile, au trebuit sa si le cumpere. Cati asa-zisi oameni politici au parte de asa ceva? Niciunul! Sau aproape niciunul. E destul de simplu sa faci campanie, daca reusesti sa comunici cu oamenii, daca ii poti face sa inteleaga ca au alternativa si, mai ales, daca informatiile sunt prezentate corect in presa care „formeaza opiniile ” si mai ales daca acestia te cunosc .
Sa raspund despre timp. Cu timpul, insa, este o problema, pentru ca nu poti fi om politic adevarat daca nu ai demostrat ca ai facut ceva pentru cetateni. Alegerile locale sunt cu totul altfel decat cele generale, cu toate ca, dupa parerea mea, este inadmisibil ca un cetatean sa voteze un candidat penal sau cu probleme de integritate sau moralitate si acesta sa mearga in Parlament. Cei care ajung in diverse functii politico-administrative „arzand” unele etape nu vor ramane acolo pentru mult timp. Poporul se va trezi intr-o zi si manipularea mai mult sau mai putin grosolana nu va mai putea transforma niste „ looseri ” in „Feti-Frumosi”, dar pentru asta este nevoie de timp, studii – pentru ca sunt unii „politicieni” care, chiar daca au diplome, sunt agramati, vorbesc bolovanos, nu spun nimic decat prostii si asa mai departe. Pe scurt, acestia sunt oportunistii cu „spate ” la partid, dar, de fapt, sunt „baietii buni”, usor manevrabili si manipulabili care sunt trimisi la „inaintare”. Ca sa ajung aici, in postura din 2012, am muncit foarte mult si am plecat din 1996, cand ma saturasem de Anton Lungu acum il regret vazand ce catastrofe au venit dupa acesta). Mi-a fost foarte greu, deoarece eu nu am avut niciodata un vehicul politic in care sa ma urc eu am fost locomotiva pentru PNTCD in 2008), iar atunci cand eram intr-unul puternic PNL) am refuzat compromisurile care mi s-au cerut sa le fac si am plecat. La PDL au incercat doar sa ma foloseasca mediatic si atat! Va dati seama ca am stiut in fiecare secunda ce-i in capul lor?! Ma uitam la ei si nu-mi venea sa cred ce vedeam si auzeam. Exista insa si tineri care sunt talentati, nu au nevoie de o experienta vasta si care ar face fata cu succes unor provocari politice, un exemplu fiind tanarul Alexandru Nazare, pe care l-am sprijinit in iarna 2012. Este insa „exceptia care intareste regula!”
Cam asta e cu timpul, dar „timpurile ” s-au schimbat, s-au „ars” unele etape si avem un Parlament cu jumatate dintre parlamentari penali, plin de grupuri de interese meschine sau reprezentanti ai acestora chiar mai presus de lege, politicianiste si care cred ca nu vor face nimic bun pentru alegatori si cu siguranta se vor prezenta peste 4 ani cu un tupeu inimaginabil, aratand acestora cat de mult au „muncit” in folosul lor, al cetatenilor. E cam la fel si la „Micul Parlament Local” – CLM cu exceptia penalilor despre care nu am cunostinta ca ar exista si aici, inca.
Reporter: Cum a fost pentru dvs. campania electorala din 2012, in comparatie cu cea din 2008?
Simona Draghincescu: A fost cam la fel: curata, dinamica, onesta, fara atacuri la persoana, promisiuni corecte si oneste, fara aranjamente, fara voturi furate sau platite, asa cum ar trebui sa fie campaniile electorale. Contracandidatii mei nu au banuit nicio secunda ca voi lua atatea voturi, pentru ca ar fi incercat sa ma improaste cu noroi inca de atunci, dovada ca in iarna s-au mobilizat. In iarna nu am participat, nu pentru ca nu am avut oferte, ci pentru ca mi s-a spus asa: „Stim ca nu ai facut nimic, ca nu esti proasta, ca esti sincera si curata, ca poti incurca socotelile in orice colegiu, dar mai ales ca poti castiga orice colegiu din Braila, dar politica in Romania, si mai ales in Braila, este foarte murdara asa ca alege: vrei sa fii murdarita, curata fiind, sau sa renunti? Nu ne vom da inlaturi de la nimic!”. Eu stiam ca se poate asa ceva, pentru ca am mai trait cosmarul acesta, dar atunci nu au implicat familia. S-a lucrat bine la subconstientul meu: am o familie care reprezinta totul pentru mine, iar copiii si sotul meu sunt mai presus de orice ! Nu-mi cereti detalii ca nu va pot da. Ce ati fi facut? Atunci am renuntat si am sprijinit pe cineva care ma reprezenta, dar asta nu inseamna ca voi renunta vreodata la ceea ce mi-am propus sa fac.
Reporter: Care este cel mai frumos/urat lucru care vi s-a intamplat pe timpul campaniei electorale din 2012?
Simona Draghincescu: Chestiile urate nu le tin minte, mai ales din campanii. Cel mai frumos a fost la discoteca, cand 400 de tineri – sau mai putin tineri – dansau intr-o verva inimaginabila pe ritmurile imnului meu electoral si cereau bis! Aaa… mi-am adus aminte… in ziua in care am depus listele cu semnaturi, fiul meu cel mic a luat fila cu fila sa vada daca ii sare ceva in ochi, sa remediem. La un moment dat a gasit pe o pagina cateva adrese de la tara si trebuiau anulate, erau singurele de altfel din cele cca 7.800 de semnaturi . Fiind foarte tarziu, nu le-am mai anulat si am mers sa depunem dosarele. Probabil ca va dati seama cand au fost verificate semnaturile unde s-a deschis dosarul, nu ? Conform Legilor lui Murphy, tocmai acolo! Atunci am simtit ca se despica pamantul si ma inghite pentru ca eu nu fac greseli in asemenea situatii niciodata… Am anulat cele 3 semnaturi.
Reporter: Se spune ca politica si hartia suporta orice, sunteti de aceeasi parere?
Simona Draghincescu: V-am raspuns oarecum mai sus. Intr-o societate care doreste „sange , paine si circ”, asta se ofera: sange si circ, mai putina paine din pacate si unii platesc bani multi pentru asta. La multe televiziuni se putea spune orice mizerie. Am dat un exemplu, nu ca s-ar fi spus despre mine. Judeca-te cu ei: sunt ani pierduti, nervi, mizerii, traume psihice etc , iar la sfarsit castigi procesul, castig despre care nu vorbeste nimeni sau vorbeste cand nu se uita sau nu citeste nimeni si ramane in mintea omului obisnuit un semn de intrebare. Asta-i realitatea si societatea in care traim. Presedintele Basescu avea dreptate cand spunea ca presa in Romania reprezinta un pericol la siguranta statului. Dar cine sunt eu? Un pion absolut insignifiant in acest angrenaj foarte complex care, atunci cand ii pui in pericol interesul, te striveste pur si simplu, mediatic vorbind si nu numai.
Reporter: Ce sfaturi i-ati da unei femei care s-ar hotari sa intre intr-o competitie electorala?
Simona Draghincescu: Sa se gandeasca foarte bine la toata viata ei trecuta, prezenta si viitoare! Cata suferinta poate sa suporte ea si familia ei si daca este sau nu dispusa sa faca compromisuri. Daca da, poate merge linistita mai departe. De fapt, ordinea este inversa: compromisurile sunt in prima linie. Cine poate face compromisuri poate merge mai departe fara nicio teama! Din cauza asta mi-au trebuit atatia ani ca sa ajung pana aici de una singura.
Reporter: Cat ati avut de suferit de-a lungul anilor de pe urma exprimarii publice a parerilor?
Simona Draghincescu: Mult, foarte, foarte mult! Nu sunt cuantificabile ranile, durerea, suferinta pricinuita celor dragi, grijile, noptile nedormite, iar cicatricile ramase in urma acestora sunt meteosensibile. Niciodata, niciunul dintre partenerii de dialog sau politici nu a luat declaratiile ca pe unele pur politice sau administrative . Eu nu am nimic cu nimeni, dimpotriva . Intotdeauna le-au luat ca atacuri la persoana, fara sa se gandeasca macar o clipa ca as putea avea dreptate si ca este cazul sa isi reanalizeze ceva in activitate sau comportament. Chiar daca ulterior unii au recunoscut, neoficial, ca am avut dreptate, m-au urat in continuare. Nu-si pot reprosa nimic, sunt niste mici Dumnezei, asa cred ei despre ei. E trist, dar adevarat ! Iar daca unii ar mai avea unele indoieli, exista o categorie foarte importanta de „colaboratori ” care au „grija” sa faca „laudatio” in fiecare secunda sefului sau politicianului in cauza. Si vine Simona Draghincescu si spune : „ai gresit, nu esti un macho, nu esti invincibil si nici nemuritor, nu functioneaza mai nimic, ai probleme etc… ” si critica activitatea acestuia. Exemplul e valabil in multe situatii – nu numai cu un sef sau om politic- cand in relatiile mele cu terti au intervenit asemenea mizerabili si au stricat relatia buna pe care o aveam cu acestia fara sa am vreo vina, dar au fost si situatii cand nu au reusit pentru ca „materialul clientului ” n-a fost foarte maleabil sau usor influentabil.
Reporter: Cum apreciati cei sase ani in care ati condus DAPT Braila?
Simona Draghincescu: Interesanti. La sfarsit m-am simtit ca o persoana tradata intr-o dragoste profunda. Gradina Zoo a fost sufletul meu! Dar poti avea pretentii sa aibe suflet unele persoane care isi vand trupul pentru bani? Eu zic ca nu! Si aici nu e vorba numai de unii dintre fostii mei colaboratori sau colaboratoare din interiorul DAPT, ci si dintre ceilalti, in general. Exista viata si fara DAPT Braila, mai buna si mai linistita. Mie fara DAPT imi merge foarte bine. Lor, angajatilor, comerciantilor si colaboratorilor nu le-a mers si nu le va merge prea bine, dar la cativa le merge perfect: exact celor carora eu le-am pus „frana” in prostiile, porcariile si hotiile care voiau sa le faca. Acum sunt la „liber ” si au o imaginatie debordanta .
Indiferent de ceea ce s-a intamplat la DAPT bune sau rele, sa stiti ca eu am avut mereu numai ganduri bune pentru toti, pentru oameni in general si, spre surprinderea lor, chiar si pentru cei care mi-au dorit numai raul, nu pentru ca le-as fi facut ceva rau nu am facut rau niciodata, nimanui, iar cu unii am mancat chiar si din aceeasi farfurie), ci pentru simplul fapt ca nu am „indeplinit ordinele” proaste dealtfel sau nu le-am facut jocul .
Ma gandesc ca la un vis urat si la cei care m-au tradat intr-un mod mizerabil, dar le aduc aminte ca „Cine sapa groapa altuia cade singur in ea!” sau poate vor invata ca de la Iulius Cezar pana astazi celebra replica ”Iubesc tradarea, dar ii urasc pe tradatori!” e valabila pentru oricine, cu toate ca eu, personal, am urat chiar si tradarea, iar cei care ma cunosc va pot confirma acest lucru. Am urat e foarte mult spus, pentru ca eu nu pot si nu stiu sa urasc! Nu-mi place tradarea e mai corect spus.
Pentru mine, experienta altora si literatura cu sau fara autori a stat la baza dezvoltarii constiintei incercand, initial, sa nu repet greselile mele si apoi invatand din greselile altora. Cu toate acestea am facut constant o greseala: am avut mereu incredere in oameni si i-am judecat asa dupa cum sunt eu. Si am gresit, dar asa sunt croita si nu ma pot schimba. Am incercat sa corectez cate ceva, dar nu prea mi-a reusit. Chiar daca unii nu-si doresc acest lucru eu voi supravietui intr-un fel sau altul economic si politic, pentru ca stiu sa fac foarte multe lucruri pe care multi nu stiu sa le faca sau nu pot si ma adaptez la marea majoritate a situatiilor, insa cu un singur amendament: cu onoare, demnitate si fara minciuna. E foarte greu sa duci un asemenea amendament in spate, dar o sa-l duc cu stoicism, 20.000 de braileni apreciaza asta.
Reporter: Cand si cum credeti ca se va finaliza cazul Concordia? E adevarat ca la acea vreme vi s-a oferit spaga in schimbul tacerii?
Simona Draghincescu: Fiind vorba despre bunuri publice, pentru ca terenul de sub Piata Concordia este inca si in domeniul public, faptele nu se prescriu niciodata: sunt imprescriptibile, ca si bunurile publice in sine. Oricand va veni un conducator curat, nemurdarit si neviciat, care nu-i corupt, poate rasturna situatia in favoarea municipalitatii, orice solutie se va da in dosarele penale existente. Nu mi s-a oferit spaga in schimbul tacerii, cu toate ca tacerea era implicita, dar nu am dovezi si nu pot vorbi despre unele situatii. Dar ca sa tac am fost amenintata si… n-am tacut! Orice solutie se va da in orice dosar penal sau civil, toti stiu ca eu am dreptate si nu cred ca cineva, vreodata, va vota in CLM trecerea din domeniul public in domeniul privat al terenului de sub piata sau a constructiilor de pe teren. Dar s-ar putea sa ma insel. Eu cu siguranta nu voi vota asa ceva, niciodata !
Reporter: Sunteti realizatorul unei emisiuni tv, cariera in televiziune este o pasiune mai veche sau vine tot din dorinta de a lua atitudine fata de ceea ce se intampla in Braila?
Simona Draghincescu: Nu stiu daca este o pasiune veche. De fapt, nu e o pasiune si, oricum, nu o fac pentru bani. Este dorinta permanenta de a informa relativ corect oamenii, de transparenta, de a transmite oamenilor ca uneori situatiile sunt altfel decat sunt prezentate si de a le arata ca exista si alternative si sa le demonstrez ca o informatie poate fi prezentata in mai multe feluri. Din buna o poti prezenta ca rea si invers. Aceasta dorinta a venit din revolta mea interioara impotriva manipularilor mai mult sau mai putin grosolane precum si pentru a incerca sa conving oamenii ca „ati mintit poporul cu televizorul” nu este doar o lozinca, ci reprezinta realitatea si ca trebuie sa-si puna mai multe intrebari. Adevarul absolut numai Dumnezeu il cunoaste, dar noi avem obligatia de a-l cauta si a ne apropia cat mai mult de acesta. Asta e tot! Si, culmea, am gasit intr-un final oameni care au fost de acord cu aceste principii pana la capat. Am avut trei incercari si din a treia mi-a reusit! Si nu din cauza mea au esuat primele doua incercari. Le multumesc public celor de la Express Tv Galati-Braila Etv Galati Braila) pentru aplecarea lor spre adevar si onestitate atat in numele meu, cat si al miilor de braileni care urmaresc emisiunea pe care o realizez si o moderez „ Direct din Braila” , difuzata in fiecare miercuri, de la ora 22:00! Nu le este usor nici lor cu toate ca nu-mi spun mie la cate presiuni sunt supusi. Nu stiu cat sunt de performanta ca moderator, dar va pot spune ca in aceasta emisiune se spun lucruri reale si adevarate, care nu se mai spun nicaieri si oamenii apreciaza acest aspect. Adica este o emisiune „pe bune” cum mi-a spus un telespectator.
Reporter: Ce ii place Simonei Draghincescu sa faca in timpul liber?
Simona Draghincescu: Sa fiu acasa cu copiii, dar acum sunt mari… Cand erau mici si aveau nevoie de prezenta mea eram la serviciu, lucram pana la ore foarte tarzii, modernizam Gradina Zoo, Oraselul Copiilor, Piata Viziru, Piata Microhala, Hala Centrala, gandeam caiete de sarcini corecte incercand sa nu nedreptatesc pe mai nimeni, de astea …
Reporter: Cum este Simona Draghincescu ca mama si sotie?
Simona Draghincescu: Ca orice mama si sotie ! Mama e doar intr-un singur fel, iar ca sotie am incercat sa fac fata cu succes in toate ipostazele ce tin de aceasta calitate: iubitoare si intelegatoare, cum altfel ?
Reporter: Care este cea mai mare realizare a vietii dvs? Care este cel mai mare regret?
Simona Draghincescu: Copiii si, implicit, familia mea! Regrete nu prea am, decat ca ma supar din cand in cand cu mama. „Je ne regrete rien „ este o melodie pe care o ascult cu placere . Despre regrete pe scurt: „Cine nu are trecut nu are viitor ” sau mai bine zis „Cine uita ce i s-a intamplat merita sa i se mai intample!”.
Reporter: Ce va enerveaza cel mai tare?
Simona Draghincescu: Minciuna, prostia si tradarea. Am un principiu pe care l-am respectat intotdeauna: „Decat cu un prost la castig, mai bine cu un destept la pierdere! ”
Reporter: Ce apreciati cel mai mult la oameni?
Simona Draghincescu: Dragostea , onestitatea si sinceritatea .
Reporter: De ce aveti nevoie pentru a va simti in siguranta?
Simona Draghincescu: De dragoste.
Reporter: Ce planuri de viitor are Simona Draghincescu?
Simona Draghincescu: Chiar vreti sa va spun totul despre mine ?
Reporter: Va multumesc si va invit sa transmiteti un gand brailenilor care va apreciaza curajul, dar si celor care s-au intersectat cu replicile dvs. taioase de-a lungul anilor.
Simona Draghincescu: Pentru ca este primul interviu din iunie 2012 pana acum, in primul rand multumesc tuturor celor care mi-au acordat increderea si mi-au dat votul lor in iunie 2012. N-o sa-i dezamagesc! Le doresc numai bine nu numai lor, ci si celor care nu m-au votat sau care nu s-au prezentat la vot si care citesc sau nu acest interviu si sper ca acestia sa nu fie prea dezamagiti de alegerea facuta. Eu iubesc oamenii si viata cu toate formele ei si din aceasta cauza le doresc tuturor multa, multa sanatate, pentru ca-i mai buna decat toate! Cu toata dragostea, Simona Draghincescu!