Federația Sindicatelor Libere din România (FSLR), afiliată la Blocul Național Sindical, și reprezentanții companiei românești Braiconf au transmis premierului României, Marcel Ciolacu și ministrului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Radu Oprea, o scrisoare însoțită de un set de propuneri de măsuri de recuperare și reziliență în industria textilă.
BNR a aratat ca socul economic provocat de pandemia COVID-19 a afectat semnificativ industria textilă din România, dinamica anuală a producției înregistrând o scădere de 35% în trimestrul al doilea al anului 2020, în condițiile în care această perioadă a coincis parțial cu cea a stării de urgență, sectorul industriei textile manifestând astfel una dintre cele mai ample reduceri în cadrul industriei prelucrătoare[1], tocmai datorita efectului inchiderii magazinelor si a reducerii comenzilor de la clienti.
Acest trend s-a mentinut si ulterior, pana in prezent, neexistand politici si strategii publice consistente prin care acest sector sa fie sprijinit.
Un lucru esential care caracterizeaza aceasta industrie in Romania este ca, atat in prezent, precum si in trecutul nu foarte indepartat, avantajul competitiv al Romaniei s-a datorat in principal costului redus cu forta de munca.
Astfel, inca din anul 2013 in Strategia de Reindustrializare a Romaniei se analiza fenomenul de procesare activa (lohn), aratandu-se ca majoritatea companiilor din Romania au dezavantaje majore ca urmare a productiei in acest sistem, situatie care s-a confirmat pe deplin, ulterior studiului, si ca acest sistem, bazandu-se ca si element de competitivitate pe costul redus al fortei de munca, va fi afectat grav daca acest cost se majoreaza.
Desi presiunea asupra costurilor de productie a fost mentinuta pe pietele externe, acestea reducandu-se in mod constant, in Romania nu a fost posibila o reducere a costurilor de productie, ci dimpotriva, acestea s-au majorat, unul dintre motive fiind cresterea constanta a salariului minim brut pe ţară garantat în plată in ultimii ani, salariu la care erau limitate in mare parte veniturile angajatilor din domeniu.
Or, am aratat ca in aceste conditii costurile de productie nu au putut scadea, ci s-au majorat semnificativ, din moment ce costul salarial are cea mai mare pondere in costul de productie, situatie la care se adauga si impozitele aferente.
Un studiu al KPMG din anul 2020 arata ca “Cel mai mare cost pentru angajat este de fapt în România (40,85%), țara cu al treilea cel mai mic salariu minim net standard din UE”,
De aceea, situatia actuala a industriei textile converge spre o disparitie imediata a acesteia, ca si efect al lipsei competitivitatii generate de costul salarial in crestere, atat ca si pondere in costuri cat si ca si valoare absoluta, precum si fata de competivitatea crescuta de pe pietele externe a altor actori care redirectioneaza comenzi din Romania (Asia in special).
De asemenea, pe termen lung, presupunand ca in cauza companiile ar supravietui pe termen scurt, cu siguranta ca acestea din nou vor disparea, ca si efect al reglementarilor UE in domeniul textilelor, care vor necesita costuri suplimentare pe care companiile nu le au la dispozitie.
Strategia UE pentru Textile, care a fost adoptata in anul 2022, arata: „Prezenta strategie pentru textile sustenabile și circulare urmărește să creeze un cadru și o viziune coerente pentru tranziția sectorului textilelor, cu următoarele obiective: Până în 2030, produsele textile introduse pe piața UE au o durată lungă de viață și sunt reciclabile, sunt în mare măsură confecționate din fibre reciclate, nu conțin substanțe periculoase și sunt produse cu respectarea drepturilor sociale și a mediului. Consumatorii beneficiază mai mult timp de textile de înaltă calitate la prețuri accesibile, se renunță la moda de consum, iar serviciile de reutilizare și de reparare profitabile din punct de vedere economic sunt disponibile la scară largă. Într-un sector al textilelor competitiv, rezilient și inovator, producătorii își asumă responsabilitatea pentru produsele lor de-a lungul lanțului valoric, inclusiv atunci când acestea devin deșeuri. Ecosistemul textilelor circulare este prosper, fiind stimulat de capacități suficiente pentru reciclarea inovatoare fibre-to-fibre, iar incinerarea și depozitarea în depozite de deșeuri a textilelor sunt reduse la minimum.”
Situatia pandemica a cerut masuri extraordinare pentru a salva sectorul industriei textile de falimentul integral, pe termen scurt ca si efect al imposibilitatii de a produce in profit, sau pe termen lung, ca si efect al imposibilitatii de a pregati acest domentiu pentru noi tehnologii, sau pentru tranzitia verde si digitala reclamata de catre UE, insa nu a existat o strategie de sustinere a acestei industrii.
De altfel, chiar Strategia UE pentru Textile recunoaste afectarea iremediabila a industriei textile europene de “Agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei asupra Ucrainei, cu consecințele sale în ceea ce privește creșterea prețurilor la energie, securitatea aprovizionării cu materii prime și impactul asupra segmentelor exportatoare ale ecosistemului textilelor, este încă un memento al vulnerabilităților lanțurilor de aprovizionare mondiale”.
Potentialul Romaniei de a se impune in acest sector este unul deosebit de mare, dupa cum se arata si in trecut, situatia noilor reglementari UE putand a fi un avantaj concurential daca Romania va fructifica aceasta posibilitate. “Un avantaj competitiv pe care îl are România în domeniul industria textilă este confirmată de un studiu publicat de către DG Întreprinderi și Industrie în 2012. Aceasta indică faptul că din toate țările UE, România are cel mai mare potențial de export neexploatat în sectorul textile industrie, și anume 15% din totalul UE neexploatat potenţial. ”
MASURILE PE TERMEN SCURT
Dupa cum am aratat mai sus masurile pe termen scurt trebuie sa asigure o injectare a lichiditatilor in sector astfel incat acesta sa supravietuiasca cresterilor salariale ale salariului minim si a costului general al fortei de munca in total costuri de productie.
Reducerea taxelor si impozitelor legate de forta de munca in industria textila
Dupa cum am aratat mai sus Romania are cele mai mari costuri cu forta de munca la nivelul salariului minim, situatie care face complet neprofitabile companiile din industria textila, care inregistreaza o pondere semnificativa cu forta de munca in costul de productie.
Conform INS in anul 2022 ponderea cheltuielilor cu salariile in costul total al companiilor din domeniul Fabricarea articolelor de imbracaminte este de 95,3%, si pentru restul domeniilor din industria textila cifrele se situeaza in jurul procentului de 95%.
De asemenea, tot conform INS salariile medii nete platite in acest sector de catre angajatori in anul 2023 s-au situat in jurul cifrei de 2800 lei net pentru domeniul Fabricarea articolelor de imbracaminte, 2900 lei net in domeniul Tabacirea si finisarea pieilor si de 3200 lei in domeniul Fabricarea produselor textile, in conditiile in care salariul minim brut a fost in anul 2023 in suma de 3000 lei, datele statistice ale INS cuprinzand si personalul care nu este direct productiv, cu salarii mai mari.
Evident ca acest sector nu poate sa fie competitiv daca este cu evidenta ca angajatorii sunt fortati de imprejurari si de clienti sa mentina un cost cu forta de munca la nivelul aproximativ al salariului minim, si sa achite costurile cele mai mari din UE cu forta de munca cu titlu de impozite si taxe.
De aceea, ca si masura pe termen scurt, data fiind corelatia evidenta intre costul cu forta de munca si competitivitatea industriei, si ponderea acestuia in industria textila, se impune ca statul sa dispuna masuri prin care sa sprijine angajatorii din acest domeniu astfel incat sa se asigure profitabilitatea unitatilor de productie, care cu evidenta ca nu pot continua a produce cu aceste costuri si sa se asigure un salariu mai competitiv prin reducerea impozitelor si taxelor, ceea ce determina ca personalul calificat sa nu se orienteze catre munca in strainatate sau catre alte domenii, efectul imediat fiind imposibilitatea de a relua ulterior activitatea din lipsa fortei de munca care sa fie calificata.
”Apreciem ca in cazul salariului minim brut o masura necesara de sprijin ar fi eliminarea pe termen scurt (intre 1 an si 2 ani) a taxelor si impozitelor aferente industriei textile pentru salariul minim brut, astfel incat aceasta sa fie in masura sa isi pastreze competitivitatea de cost fata de parteneri, care, dupa cum am aratat mai sus, depinde exclusiv de costurile salariale.
De asemenea, pentru salariile care depasesc salariul minim brut se impune o taxare redusa prin eliminarea impozitului pe venit (0% în loc de 10%), restul contribuțiilor urmand a fi reduse: CAS de 10%, CASS 5%, CAM – eliminat”, spun semnatarii scrisorii adresate Guvernului României.
În luna ianuarie a anului 2015 salariul minim era de 975 de lei, pe cand in luna ianuarie a anului 2020 salariul minim este de 2.230 de lei, salariul minim inregistrand astfel in doar 5 ani o crestere de 128,72%, crestere care cu evidenta a afectat competitivitatea sectorului confectii textile.
Federația Sindicatelor Libere din România (FSLR), afiliată la Blocul Național Sindical, și reprezentanții companiei românești Braiconf prezintă și o situatie a urmatoarelor companii care au inchis in ultimii ani operatiunile derulate in Romania, cu precizarea ca am incercat sa subliniem si faptul ca aceasta industrie este raspândita in toata tara si ca are un numar semnificativ de angajati:
- Hanes Global Supply Chain România – Arad, parte a grupului Hanesbrands, un gigant cu afaceri de 6 mld. dolari şi peste 65.000 de salariaţi, care deţine printre altele brandul Champion de echipamente sportive, a inchis in anul 2019 fabrica pe care o deţinea în zona liberă Arad-Curtici. Compania figurează în 2017, ultimul an pentru care există date publice, cu 1.000 de salariaţi şi afaceri de peste 200 de milioane de lei.
Motivul invocat: “Productia in scadere, cresterea salariala si deficitul de forta de munca au redus competitivitatea fabricii din Curtici astfel incat compania americana a decis sa mute productia in Vietnam, precum si la alti producatori de lenjerie intima din Asia.”
- Rieker Romania – Lugoj, o fabrică renumită la Lugoj și în toată țara pentru producția de pantofi. Firma Reiker a început activitatea în România în februarie 1998 şi a fost unul din cei mai mari angajatori din vestul României. Firmele de producţie ale concernului Rieker România au angajat în cei peste 20 de ani de existenţă peste 20.000 de salariaţi şi au fost produse aici peste 47 de milioane de perechi de pantofi. Vineri, 29 martie 2019, a fost ultima zi de muncă pentru cei aproape 650 de angajați ai Rieker Lugoj.
Motivul invocat: “Piaţa muncii este extrem de dinamică şi de competitivă în judeţul Timiş şi va fi din ce în ce mai competitivă, ceea ce face să crească din ce în ce mai mult costurile cu forţa de muncă, pe fondul luptei acerbe pentru atragerea angajaţilor.”
- Modexim SA – Craiova, care a anuntat in luna ianuarie 2020 ca se inchide, 300 de angajati fiind concediati colectiv.
Motivul invocat: “Sunt datorii foarte mari catre stat. Avem o crestere foarte mare a costurilor fata de venituri. In ultima perioada a crescut salariul minim pe economie in mod repetat. Au crescut si costurile cu utilitatile, pe cand veniturile nu au crescut la acelasi nivel”
- Alison Hayes – Urziceni, unul dintre marii producători de confecții de pe piaţa românească, a inchis in 2017 fabrica de la Urziceni, şi a concediat 350 de angajati.
Motivul invocat: “Majorarea costurilor de producţie prin creşterea salariului minim, precum şi deprecierea lirei sterline ca urmare a Brexitului au determinat închiderea fabricii, spun acţionarii companiei.”
- Time International Trading SRL, anunta ca renunta la 600 de angajati ai fabricilor din Alexandria si Zimnicea, din totalul de 1.200, in timp ce Nelia Fine Stayle SRL concedia mai bine de jumatate din personalul de 344 de angajati din Turnu Magurele
- Fabricile de încălţăminte şi confecţii din Bihor – cel puţin 500 de angajaţi concediaţi.
Motivul invocat: “nu mai pot plăti angajaţii. „Costurile cu cheltuielile salariale au crescut, iar aceste fabrici cu acţionariat italian au planurile de afaceri cu costuri reduse pentru salarii. Nu fac faţă cheltuielilor salariale din cauza preţurilor mici pe care beneficiarii finali le plătesc pe unitate de produs”. În Oradea se fac paltoane de femei Armani, care pleacă de aici la un cost de 7, 10 sau 12 euro bucata, cele care au un croi mai complicat. În magazine, produsele de acest gen au un preţ însutit”, a precizat directorul AJOFM Bihor.”
Rezulta astfel cu evidenta ca este dovedit atat ca sectorul confectii textile este in dificultate fata de politicile publice ale statului, precum cea a cresterii constante a salariului minim, si ca situatia este una urgenta, din moment ce aceste politici au afectat rentabilitatea societatilor care au activat si activeaza in domeniu, determinand inchiderea acestora in perioada anterioara, fiind cu mult mai multe cazuri decat cele enumerate mai sus (inclusiv Blazer Braila – peste 600 angajati, fabrica inchisa in anul 2019) care impun masuri concrete si urgente in sensul reducerii taxarii salariilor din industrie.
Euratex a aratat ca masurile care trebuiesc adoptate pentru salvarea industriei textile in contextul pandemiei pe termen scurt trebuie sa ajute la sprijinirea supraviețuirii companiilor în următoarele minim 6 luni – 1 an, iar implementarea rapidă este esențială pentru a evita daune permanente.
De asemenea, Strategia UE pentru Textile a retinut afectarea grava a industriei textile europene de conflictul din Ucraina si situatia post-pandemica.
Desi industria textila a fost grav afectata de pandemie, alaturi de industria Horeca, precum si de conflictul din Ucraina, pentru aceasta industrie Statul Roman nu a instituit nici o masura de sprijin, desi pentru sectorul Horeca o asemenea schema de ajutor de stat a fost instituita prin OUG 224/2020.
Preambulul OUG 224/2020, in care se arata necesitatea instituirii schemei de ajutor de stat pentru industria Horeca, este pe deplin aplicabil si industriei textile, existand aceeasi necesitate dovedita ca sa se protejeze “mediul de afaceri şi sistemul economic, în contextul în care, prin măsurile impuse de autorităţi, în contextul pandemiei SARS-CoV-2, sectorul turismului este unul dintre cele mai grav afectate,”si ca “aspectele indicate vizează interesul public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată”.
Aceasta masura pe termen scurt ar permite industriei textile sa recupereze din pierderile generate de pandemie si sa poata mentine activitatea in perioada imediat urmatoare ca si efect al granturilor acordate, si a se evita inchiderea unitatilor de productie sau insolventa.
Instituirea unei scheme de finantare garantata de stat in conditii preferentiale care sa fie dedicata exclusiv companiilor din industria textila
Necesitatea unor masuri pe termen scurt de care depinde supravietuirea industriei textile a fost subliniata si de catre Euratex care a propus (Anexa 6) o schemă dedicată de finantare care oferă, în termen de 30 de zile de la solicitare, împrumuturi companiilor din industria Textila, la o rată minimă a dobânzii, cu o durată de 10 ani și o perioadă de grație pentru primul an.
Evident ca aceasta masura ar asigura necesitatea de finantare pe termen scurt al companiilor din industrie, masura propusa de Euratex putand fi implementata si in Romania prin garantii de stat care sa fie acordate de Ministerul de Finante prin intermediul FNGCIMM sau a altor institutii similare.
II.5 Acordarea unor ajutoare de stat individuale de salvare
Dupa cum am aratat mai sus exista multe companii care activeaza in industria textila care se afla sau vor fi in dificultate, situatie care va influenta intreaga industrie precum si economia nationala.
Pentru aceste situatii exista posibilitatea de acordare a unor ajutoare de stat de “salvare” pentru continuarea activitatii, la cererea acestor companii, prin Ordonanta de Urgenta în conformitate cu prevederile pct. 20 din Comunicarea Comisiei Europene (2014/C 249/01) – Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate.
De altfel, prin OUG 12/2020 Statul Roman a acordat asemenea ajutoare de salvare, astfel ca aceasta masura se impune a fi dispusa si pentru sectorul industriei textile, care reclama aceleasi masuri pentru a isi continua activitatea pentru acele companii care se afla in dificultate.
III. MASURILE PE TERMEN LUNG
Acestea trebuie sa se concentreze pe Strategia UE in domeniul textilelor in care se creioneaza conditiile in care vor putea opera in viitor unitatile de productie din industria textila.
Romania poate avea, tocmai ca si efect al acestei strategii, un avantaj competitiv imediat, generat tocmai de costul mai redus la fortei munca, cu conditia insa ca unitatile de productie sa fie in masura a se pregati pentru noua legislatie, si a raspunde cerintelor acesteia.
In aceasta strategie se arata in mod expres: „Comisia dorește să creeze un cadru cuprinzător pentru a crea condiții și stimulente pentru a spori competitivitatea, durabilitatea și reziliența sectorului textil din UE. Noul cadru ar trebui să sprijine investițiile durabile în procesele de producție, proiectare, materiale noi etc. și să ofere sprijin noilor tehnologii care pot ajuta la combaterea eliberării de micro plastice și care pot contribui la tranziția digitală și verde.”
De asemenea, se arata in strategie ca sectorul textil a fost identificat anterior ca un sector prioritar în acordul verde european, în planul de acțiune pentru economia circulară și în strategia industrială, în care UE încearcă să dezvolte o economie circulară neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon și, în lumina pandemiei COVID-19, există o nevoie crescută de redresare și creștere durabilă atât din partea cererii, cât și a ofertei din sectorul textil.
Cu siguranta ca facilitatile de productie actuale, si modelul de business al acestor unitati de productie, care se bazeaza pe aceste facilitati, si pe o prelucrare in lohn cu costuri minime al fortei de munca, deci bazandu-se pe forta de munca slab platita si tehnologii depasite, nu pot si nu vor indeplini cerintele viitoare privind dezvoltarea durabila, si nici indeplini conditiile privind emisiile de carbon, urmand a fi catalogate ca nefiind facilitati de productie durabile care sa poata beneficia de eventual sprijin al UE, iar producatorii sa se situeze si in situatia de a nu indeplini cerintele viitoare pentru a mai produce.
Mentionam ca Strategia UE subliniaza in mod deosebit faptul ca „industria textilă și vestimentară europeană se confruntă cu condiții de joc inegale din cauza costurilor de producție adesea mai mici și a standardelor sociale și de mediu existente în țările terțe. Acestora le este greu să demonstreze că produsele lor sunt produse în condiții de mediu și de lucru acceptabile. Sectorul textil suferă, de asemenea, de lipsuri de competențe, lipsuri și nepotriviri din cauza schimbărilor tehnologice deseori rapide care au loc și care necesită forțe de muncă internaționale să se adapteze continuu.”
Ca atare, costurile mici cu forta de munca, care sustin modelul actual de business al Braiconf, si/sau a altor unitati de productie din tara, pe langa ca in prezent genereaza pierderi, cu siguranta ca nu vor mai fi tolerate in viitor, dupa cum nu vor fi tolerate nici lipsa unor conditii de munca acceptabile in unitatile de productie.
Strategia UE arata in mod clar ca reglementarile de nivel comunitar vor forta atat clientii, cat si producatorii, sa se asigure de standarde mult mai inalte cu capacitatile de productie, de durabilitate, urmand ca si fata de acest aspect unitatile actuale de productie care prelucreaza in principiu in lohn sa nu mai poata functiona, avand in vedere ca toti clientii europeni, pentru care se obtin in prezent venituri din export, vor fi obligati a se asigura ca producatorii indeplinesc standardele cele mai ridicate cu conditiile de munca in unitatile de productie.
Or, majoritatea unitatilor de productie actuale nu indeplinesc in prezent standardele necesare pentru a se considera ca exista conditii de munca acceptabile, in viziunea strategiei UE, nefiind in prezent nici unitati cu care industria textila poate concura pe piata nationala sau globala a confectiilor textile.
Unitatile de productie depind in prezent de conditii incerte de piata, iar reglementarile viitoare cu siguranta ca vor regasi nepregatit acest sector, daca masurile nu sunt luate din timp.
De aceea concentrarea politicilor publice in prezent pentru sectorul industriei textile trebuie sa priveasca sprijinul pentru modernizarea unitatilor de productie sau pentru constructia de noi unitati de productie, care sa raspunda cerintelor viitoare.
Doar in aceasta masura Romania va putea fructifica un eventual avantaj competitiv de care ar putea dispune in masura in care unitatile de productie s-ar alinia cu reglementarile care vor fi cu siguranta adoptate de catre UE, inainte ca acestea sa fie adoptate, astfel incat industria textila sa fie pregatita noilor provocari.
Ajutoare de stat si/sau programe pe fonduri europene destinate exclusiv achizitionarii de echipamente, modernizarii unitatilor de productie sau constructiei de noi unitati de productie in industria textila care sa corespunda strategiei UE
”Dupa cum am aratat mai sus acest domeniu cu siguranta va deveni necompetitiv ca urmare a aplicarii Strategiei UE in domeniul textilelor unitatile de productie actuale nefiind in masura a raspunde cerintelor de mediu, reciclare, privind energia verde sau emisiile de CO2.
De aceea Statul Roman apreciem ca ar trebui sa implementeze politici publice de sprijinire a acestui sector dat fiind ca UE a operationalizat deja Strategia in domeniul textilelor, propunand si un termen “Până în 2030, produsele textile introduse pe piața UE au o durată lungă de viață și sunt reciclabile, sunt în mare măsură confecționate din fibre reciclate, nu conțin substanțe periculoase și sunt produse cu respectarea drepturilor sociale și a mediului”.
In acest sens, apreciem ca se impune a fi implementata o shema de ajutor de stat similara schemei adoptata prin HG 807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investițiilor cu impact major în economie, o schema care insa sa fie adaptata exclusiv modernizarii si/sau constructiei de noi unitati de productie la cele mai inalte standarde conform cerintelor care sunt impuse de catre UE, si doar pentru actorii din industria textila.
De asemenea, finantarea acestor investitii prin fonduri europene de asemenea consideram ca trebuie sa fie o situatie de analiza prioritara, sens in care masurile de adoptare a unor programe de finantare pe fonduri europene ar trebuie sa fie adaptate cerintelor specifice pentru industria textila, aspect care ar permite investitii si mentinerea competitivitatii companiilor pe piata globala.
Ca si titlu de comparatie, va rugam sa aveti in vedere ca Polonia acorda inca din exercitiul bugetar 2007-2013 ajutoare de stat substantiale industriei textile aratandu-se in legatura cu aceasta tara “In accordance with the map of the regional state aid, investors embarking on new ventures in Eastern Poland may count on the highest possible level of support that can be obtained from the European Union.”
De asemenea, intensitatea ajutorului de stat in Polonia a fost de pana la 70% din costurile unor noi unitati de productie.
Evident ca in cauza o companie din Romania, care nu beneficiaza de niciun ajutor de stat, si de niciun suport prin fonduri europene, pentru constructia sau modernizarea unitatilor de productie, nu poate face fata avantajului competitiv al unor unitati de productie situate in state precum Polonia, care subventioneaza industria textila prin masuri energice cu mult timp inainte de existenta oricarui program pentru industria din Romania”, mai precizează reprezentanții Braiconf și ai FSRL.
Probleme cu instabilitatea fortei de munca este o alta problema a acestei industrii, astfel ca pe termen lung aceasta situatie ar trebuie sa fie prevenita prin programe publice precum finantarea unor scheme de ajutor de stat destinat exclusiv stimularii ocuparii fortei de munca in industria textila si mentinerii acestei forte de munca.
Mentionam ca in trecut au fost implementate asemenea proiecte (ex. ORDIN nr. 308 din 26 martie 2009 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru ocuparea forţei de muncă „Bani pentru completarea echipei”.
Aceasta schema trebuie sa fie implementata sub formă de finanţări nerambursabile în una sau mai multe tranşe atat pentru angajarea si calificarea la locul de munca a unor noi persoane cat si pentru mentinerea la locul de munca a angajatilor existenti.
Dupa cum se arata inca din anul 2013 in Strategia de Reindustrializare a Romaniei industria textila din Romania intemeiata in principal pe productia in lohn nu asigura o valoare adaugata suficienta pentru companiile producatoare, cu atat mai putin in conditiile actuale de situatie post pandemica.
Ca atare, modelul de business actual nu poate sa fie mentinut pe termen lung, impunandu-se implementarea unor programe prin care producatorii din industria textila sa fie stimulati a produce sub marca proprie, si, in plus, sa exista o stimulare a posibilitatii de desfacere a acestor produse cu amanuntul prin magazine si alte unitati similare.
In Strategia UE pentru Textile se vorbeste de “introducerea cerințelor obligatorii de design ecologic”, aratandu-se ca acesta va avea un rol esential, industria din Romania fiind in masura ca, prin sprijinirea productiei sub marca proprie care sa respecte cerintele strategiei, sa ajunga sa aiba un avantaj competitiv.
O asemenea masura ar putea fi implementata prin ajutoare de stat destinate exclusiv productiei de obiecte textile sub marca proprie, prin suportarea unor costuri asociate acestei productii (protejarea marcii, costuri cu cercetarea-dezvoltarea, costuri cu materialele etc.) sau prin ajutor de finantare a acestei productii, precum si prin implementarea unor ajutoare de stat pentru suportarea costurilor privitoare la comercializare produselor in unitati specializate, sens in care avem in vedere, spre exemplu, cheltuielile cu chiriile din unitatile de tip MALL sau cu chiriiile aferente deschiderii unor magazine proprii.
Intre anii 2006 si 2008 Spania a acordat un ajutor de stat pentru industria textila de peste 800 de milioane de euro, prin acordarea de imprumuturi preferentiale garantate de stat, pentru instruirea si mentinerea angajatilor, ajutor care a fost confirmat de catre UE.
In prezent Spania detine singura peste 7% din totalul pietei de productie imbracaminte la nivelul UE, depasing cu mult ca valoare Romania.
Mai mult, marci spaniole precum Zara, care face parte din Grupul spaniol Inditex, au ajuns ca in Romania sa detina o cota de piata de peste 15% din piata de imbracaminte in anul 2017, cu afaceri de circa 1,7 mld. lei (375 mil. euro) pe piaţa locală[3].
Modelul de business al acestui retailer este bazat pe vanzarea bunurilor textile sub marca proprie prin unitati de comert situate in zone cu vad commercial (Mall, centrele localitatilor, etc.).
Acest exemplu demonstreaza pe deplin ca implicarea statului in politici precum ajutorul de stat sau acordarea de fonduri europene pentru acest sector produce efecte imediate, si are efecte benefice pentru economie, aducand o plus valoare mult mai mare decat prelucrarea in lohn, cu atat mai mult cu cat in lipsa oricarui sprijin companiile romanesti devin complet necompetitive din moment ce alte state sprijina prin diverse programe acest sector in sensul productiei si comercializarii sub marca proprie.
Una dintre problemele de viitor ale industriei textile va fi legata de asigurarea materiei prime in conditii de respectare a reglementarilor privind mediu care vor spori ca si intensitate. Asemenea conditii se regasesc spre exemplu in Directiva 2008/98/CE din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile.
In prezent unitatile de productie din Romania importa materia prima din tari terte, sau, dupa caz, importa aceasta materie prima de la clientii straini, pentru prelucrarea acesteia in lohn, situatie care determina o lipsa de avantaj competitiv in masura in care s-ar miza pe productia sub marca proprie si vanzarea directa catre consumator.
Romania are o legislatie similara Poloniei, respectiv Legea nr. 186 din 25 iunie 2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, care cu siguranta ca se poate adapta pentru ca, similar Poloniei, si unitatile de productie din industria textile din Romania sa nu piarda avantajul competitiv generat de plata unor impozite si taxe locale insemnate.
De asemenea, cu siguranta ca poate exista o politica publica instituita prin lege prin care unitatilor din industria textila sa li se acorde facilitatile prevazute de art. 20 din Legea nr. 186/2013 fara a se constitui un parc industrial, raportat la unitatea de productie.
In acest sens, mantionam ca potrivit art. 20 din Legea nr. 186/2013: (1)Titlul de parc industrial conferă administratorului şi rezidenţilor parcului dreptul la următoarele facilităţi:
a)scutire de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinaţiei sau pentru scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial;
b)scutire de la plata impozitului pe terenuri, corespunzător terenului aferent parcului industrial, potrivit prevederilor art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
c)scutire de la plata impozitului pe clădiri, corespunzător clădirilor care fac parte din infrastructura parcului industrial, în conformitate cu art. 250 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d)scutiri, numai cu acordul autorităţilor publice locale, de la plata oricăror taxe datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pentru eliberarea oricăror certificate de urbanism, autorizaţii de construire şi/sau autorizaţii de desfiinţare de construcţii pentru terenurile şi clădirile din infrastructura parcului, ce fac parte integrantă din parcul industrial;
e)alte facilităţi ce pot fi acordate, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale.”
”Apreciem ca se impune si asigurarea unui pachet integrat de investiții inovative pentru protejarea principalului element de competitivitate de care beneficiază sectorul: forța de muncă. Măsura vizează operaționalizarea unor abordări inovative la nivelul sectorului, abordări care țin cont de particularitățile sectorului referindu-ne aici la întreprinderi de transfer, subvenționarea locurilor de muncă nou create în zona de design și dezvoltarea de marcă proprie sau subvenționarea venitului în completare pentru persoanele care ies din zona de vulnerabilitate. Masura poate fi iomplementata prin alocarea din fonduri europene structurale și de investiții a unei anvelope bugetare care să contribuie în mod direct la creșterea nivelului de competitivitate a forței de muncă din cadrul sectorului, asigurarea tranziției de la școală la viață activă, dezvoltarea de competențe în design și dezvoltare de mărci proprii.
România beneficiază de o tradiție într-un sector în care balanța comercială a fost pozitiv influențată în perioada anilor 2000 pe fondul lohn-ului din industrie însă conversia sectorului către un model de business care presupune valoare adăugată mare presupune investiții integrate în forța de muncă acestea putând fi suportate prin asigurarea unei abordări sectoriale la nivelul programului PEO, în sensul în care există inclusiv resursele financiare disponibile în acest sens”, spun Constatin Stefan, Președinte CA Braiconf SA, și Florian Marin, Președinte al Federației Sindicatelor Libere din România, în scrisoarea adresată premierului și ministrului economiei.
În final, aceștia solicită Guvernului să aibă în vedere nevoia dovedită de implementare de îndată a unor măsuri pentru salvarea sectorului confecții textile, astfel încat sa fie posibilă continuarea activității societăților care activează în acest domeniu, cu efecte benefice pentru economie în ansamblul ei.
”Suntem convinsi ca neluarea cu urgenta a unor masuri ar afecta grav acest sector de traditie al economiei romanesti si, implicit, bugetul de stat, si ca acest sector poate ajunge cu siguranta din nou competitiv, prin aplicarea unor politici publice corespunzatoare, prin accesarea de fonduri europene si prin ajutoare de stat, astfel incat sa fie in masura a genera in viitor venituri insemnate la bugetul de stat, si a se preveni pierderea iremediabila a fortei de munca calificata, situatie care apare cu evidenta ca nu va mai putea fi ulterior reversata”, mai transmit semnatarii scrisorii către reprezentanții Guvernului României.